Socul este un arbust care creşte la marginea pădurilor şi pe lângă garduri.

Florile conţin un ulei volatil, care le dă mirosul plăcut, zahăr, mucilagii, colină,  etc. Ele au proprietatea de a provoca o transpiraţie abundentă, fiind reoomandate sub formă de ceai în gripă, răceală, bronşită, ajutând în mod indirect la scăderea temperaturii.

Fructele conţin zahăr, acizi organici (malic, citric, tartric), vitaminele A, C, glicozizi antocianici etc. Efectul lor este uşor laxativ şi de aceea sunt recomandate mai ales în constipaţiile de natură nervoasă. Se folosesc sub formă de infuzie sau decoct (o linguriţă-două de fructe la 250 ml de apă), care se bea seara înainte de culcare.

Fructele de soc se folosesc la prepararea marmeladelor şi siropului. Siropul se poate prepara dintr-un litru de suc de fructe cu 1800 gr zahăr. Pentru aromă se pot adăuga în timpul fierberii 50 g flori uscate. Siropul cald se filtrează în sticle curate şi de capacitate mică.

Extem, florile de soc se recomandă sub formă de băi sau cataplasme în furuncule, abcese, arsuri, având proprietatea de a fluidifica puroiul, de a calma durerile, facând să dea înapoi umflătura. Florile de soc intră în compoziţia ceaiurilor antireumatice, depurative şi sudorifice.