Atacul de panică este o manifestare paroxistică a anxietăţii, autolimitată în timp. Durata sa este de aproximativ 20 de minute, de la debut şi până la scăderea în intensitate a simptomelor.

În cursul atacului de panică, frica sau disconfortul sunt însoţite de cel puţin patru dintre următoarele simptome, care apar de o manieră abruptă şi ating intensitatea maximă în mai puţin de 10 minute :

•  bătăi puternice/neregulate/rapide ale inimii;
•  senzaţie de dificultate/incapacitate de a respira;
•  senzaţie de sufocare;
•  durere sau disconfort toracic;
•  transpiraţii;
•  tremurături/contracţii localizate ale muşchilor;
•  greaţă/jenă abdominală;
•  ameţeli/senzaţie de instabilitate/senzaţie de leşin/cap vid;
•  senzaţie de irealitate/modificarea percepţiei propriei persoane;
•  frica de a-şi pierde controlul/ a înnebuni;
•  frica de a muri;
•  furnicături;
•  frisoane sau valuri de căldură.

Atacul de panică singular nu este un diagnostic în sine.
Paroxisme ale anxietăţii pot apărea în oricare dintre tulburările anxioase, fie ca ele sunt fobii, tulburare obsesiv-compulsivă sau tulburare anxioasă generalizată, dar nu sunt caracteristice.

Doar tulburarea de panică evoluează cu atacuri de panică repetate, dintre care cel puţin unul este urmat, timp de minimum o lună, de unul sau mai multe dintre următoarele simptome :
•  frică persistentă că vor urma şi alte atacuri;
•  îngrijorări privind implicaţiile sau consecinţele atacului (ex. pierderea controlului, un infarct miocardic, evoluţia spre o boală psihică gravă);
•  o modificare semnificativă a comportamentului în legătură cu atacurile (evitarea situaţiilor în care s-au produs atacuri de panică, măsuri de asigurare – de ex. nu merge neînsoţit pe stradă, consultă repetat medicul etc.).

Sursa: Amosnews